Filtrează rezultate:

Renée Renard_ Zoia Passima la Răchitoasa în Bărăgan trecând Dunărea cu barca

deportare

Memoria deportării în Bărăgan, la Auschwitz, în Rusia / Donbas însoțită de reflexiile asupra efectelor colaterale ale deportării și de vocabularul deportării: dislocarea, ridicarea, împachetarea, îmbarcarea, debarcarea, reorganizarea comunităţii în condiţiile deportării, hipersemantizarea lui "acasă", domiciliul obligatoriu (D.O.), considerații despre relațiile sociale în Bărăgan și despre criteriileîn funcție de care erau oamenii deportați în Bărăgan.

Elena RAIA

Interiu realizat de Smaranda Vultur, 1996

Interviu prelucrat de Nicoleta Mușat

Elena a fost profesoară. Nu oriunde și nu oricând. În Bărăgan, câmp al ciulinilor, în deceniul negru al represiunilor și repoziționărilor istorice, ideologice, sociale… În vremuri de răsturnări, Elena preda. Ce, cum, când și cui a putut. Română, franceză, istorie, desen uneori. Iar când nu preda, punea în scenă piese de teatru. Scene din Bărăgan suprapuse cu scene teatrale. Aproape ca o bună lecție de istorie trăită.

Interiu realizat de Smaranda Vultur, 1996

Miorica SIMU

Interviu realizat de Florina Jinga

Interviu prelucrat de Nicoleta Mușat

Miorica spune o poveste. Dar nu așa cum ne-am aștepta, poveste despre ea. Ci despre mama. Adică Mama. Ființă model, preoteasă neîntrecută, organizatoare a familiei, a comunității, a satelor prin care a trecut. Neîntrecută gospodină, specialistă în prăjituri și zacuști, Mama scrie jurnal ca tânără elevă de liceu, ține discursuri în fața comunității din Torac, Yugoslavia – pe atunci, ține casa, face ordine între copii marcând în caiete bine ordonate ce fac bine și ce nu, pregătește casa pentru venirea armatei române. Reconstituită din câteva imagini, Mama este model ce atinge perfecțiunea.

Interviu realizat de Florina Jinga

Teme

Principalele teme desprinse din interviurile studiate în cadrul cercetării subiective a proiectului