Filtrează rezultate:

Renée Renard_ Kuhn Katharina - Tinere din Variaș la chirvai, Katharina este a doua din stânga

timpul trecut

Tinereţe vs bătrâneţe, sentimentul de siguranţă în alte vremuri, atmosfera în Timișoara în trecut cu regretul că toate / cele bune dispar, o analiză a trecerii timpului și a pierderii valorilor, Oravița, în trecut și în prezent.

Liviu SECOȘIANU

Interviu realizat de Roxana Onică, 2003

Interviu prelucrat de Maria Odobescu

Secoşianu Liviu avocat, om de cultură, prin povestea sa retrăieşte viața frumoasă, cu amintiri înrădăcinate ale copilăriei din Oraviţa, apoi adaptarea la oraşul Timişoara, cu toate elementele specifice locului și timpului: locuri, oameni, meserii și sentimente. Stilul său, foarte elevat, elocvența și tonul așezat, ne bucură auzul, ascultând povestea vieții sale. Tot el ne va face și o radiografie a profesiei de avocat, cu toate segmentele încrucișate existente în vremea aceea.

Interviu realizat de Roxana Onică, 2003

Stela SIMON

Interviu realizat de Mihaela Sitariu, 2004

Interviu prelucrat de Maria Chiş

Doamna Stela Simon s-a născut în 1938 şi a crescut la umbra unei ascendenţe faţă de care s-a simţit obligată. Tatăl, Emil Botiş, a studiat Dreptul la Paris şi a obţinut doctoratul la Sorbona. El provine, la rândul său, dintr-o familie de militanţi şi scriitori, mama sa fiind Maria Ciobanu, prima scriitoare din Ardeal, iar tatăl Teodor Botiş, colaborator al lui Vasile Goldiş şi militant memorandist. Mama intervievatei, născută Baciu, a purtat şi a ascuns ani de zile frica. Puteau oricând să apară urmările faptului de a fi avut un tată omorât în bătaie la Sighet. Poveşti şi rădăcini care nu pot fi rupte. În ciuda standardelor de educaţie familială şi a rigorilor care trebuiau să modeleze spre fragilitate o existenţă feminină, Stela preferă ridicării pe poante căţăratul în copaci. Chinuie de complezenţă clapele unui pian, dar învaţă, fără să recunoască, limba franceză în vorbele căreia reuşeşte să se ascundă, când nimeni nu s-ar mai fi aşteptat. Cu alte cuvinte, copilul are personalitate şi va deveni un adult aprig, „o fire mai nărăvaşă”, ca toţi înaintaşii. Din înregistrări ne convinge vorbirea tăioasă, iar verdictele sunt spuse fără menajamente. Din când în când, printre relatări, perspectiva se întunecă. Apare presupunerea că au existat şi compromisuri acceptate de teamă. Dar şi bucuria că fiul a reuşit, în urma unor frământări, dar şi cercetări pe cont propriu, să înţeleagă, să accepte, să ierte şi să îşi onoreze rădăcinile. Este cel care îşi susţine mama în efortul de redactare şi de publicare a memoriilor.

Interviu realizat de Mihaela Sitariu, 2004

Maria MĂRILĂ

Interviu realizat de Smaranda Vultur, 1992

Interviu prelucrat de Maria Chiş

„Teico, mai spune-ne cum a fost!” şi aşa începe să se deruleze o altă poveste despre deportarea în Bărăgan, o altă istorie despre supravieţuire. Aceeaşi dramă? Nu, pentru că, relatările nu sunt nicidecum trase la indigo. Fiecare destin deturnat de la rostul său are felul propriu de a pune cap la cap cele întâmplate, de a se revolta, de a ierta. Şi, nu în ultimul rând, are modul personal, intim şi responsabil de a spune cum a fost. Mărilă Maria din Ciuchici se simte datoare. Ea pune în pământul povestirii sămânţa continuităţii şi are orgoliul autorului. În plus, scrisoarea ei este pre versuri tocmită. Şi oricât de neverosimilă şi de contrastantă ar putea să pară asocierea dintre adâncimea dramei trăite şi fragilitatea compunerii de poezii, recunoaştem incontestabil tabloul unei epopei scrise în metru popular.

Interviu realizat de Smaranda Vultur, 1992

Constantin FLONDOR

Interviu realizat de Adrian Onică, 2010

Interviul a fost prelucrat de Roxana Rogobete

Constantin Flondor s-a născut în 1936 la Cernăuți, dar a fost nevoit să părăsească orașul din cauza celui de-al Doilea Război Mondial. De-a lungul interviului, el povestește despre perioada petrecută în diverse orașe, printre care București, Craiova și, în cele din urmă, Timișoara. Aici și-a descoperit talentul pentru artă și a început o carieră ce avea să devină relevantă în peisajul artistic românesc.

La Timișoara, a fost inspirat de profesorul Iulius Podlipny, un mentor exigent care a influențat decisiv evoluția lui Flondor ca artist. După liceu, Flondor a urmat Institutul de Arte din București între 1954-1960, unde a început să experimenteze cu noi forme și metode în artele plastice, atrăgându-l mai ales arta Bauhaus. Un punct central al interviului este descrierea grupului „111”, pe care l-a fondat împreună cu Ștefan Bertalan și Roman Cotoșman în 1966, axat pe experimentare și apropierea dintre artă și știință. În continuare, grupul s-a extins în „Sigma 1”, explorând interdisciplinaritatea, folosind elemente din matematică, geometrie și științe, dar și noțiuni avangardiste, cum ar fi arta cinetică. Activitatea acestor grupuri a avut o influență semnificativă în Timișoara și a fost recunoscută internațional la bienala de artă de la Nürnberg în 1969. După o perioadă de experimentare în care a renunțat la pictura în ulei, Flondor s-a întors la această tehnică în anii ’80, considerând-o o reîntoarcere la surse esențiale, după o lungă călătorie interioară. În această perioadă, pictura sa a devenit mai profund legată de natură, pe care o consideră un dar divin, lucrând cu simboluri religioase și motive naturale. Constantin Flondor subliniază importanța familiei în viața sa, contrar ideilor profesorului Podlipny care considera familia o piedică. Soția sa, Sanda, l-a sprijinit și i-a fost un înger păzitor, iar fiica lor, Andreea, a devenit și ea cadru didactic în domeniul artelor.

Interviu oferă, deci, o privire cvasi-intimă asupra vieții și carierei unui artist care a îmbinat arta cu știința și care a jucat un rol central în dezvoltarea artei contemporane în România​.

Interviu realizat de Adrian Onică, 2010

Ioan MĂNESCU

Interviu realizat de Smaranda Vultur

Interviu prelucrat de Maria Chiş

Domnul Ioan Mănescu este un bănăţean imigrant. Sau un american emigrant. Ca să îi definească statutul şi pentru vinovăţia de a avea o soţie basarabeancă, autorităţile comuniste îl înscriu pe lista deportaţilor în Bărăgan. S-a născut în orașul Bethlehem, statul Pennsylvania, într-o familie de bănăţeni hotărâţi să îşi înveţe copiii numai cu limba americanilor. Viaţa îi aduce însă, în 1930, din nou în România, unde cei mici încep să se deprindă cu vorbirea şi cu obiceiurile de pe aici. Dar, după încheierea războiului, vremurile se schimbă brusc şi, într-o noapte, « li se cer buletinele », « sunt ridicaţi », sunt « îmbarcaţi » apoi « debarcaţi » în plin câmp în altă parte a ţării, unde vor fi nevoiţi să înveţe cu totul alte obiceiuri. Vor construi acolo bordeie şi case fără fundaţie, dar, mai ales, se vor intersecta cu alte destine marcate de ruptură: deportaţi în Siberia, foşti prizonieri, repatriaţi, fugari, « oameni cu antecedente ». Câteodată, oameni.

Interviu realizat de Smaranda Vultur

Elisabeta KAPEŢI

Interviu realizat de Smaranda Vultur, 2002

Interviu prelucrat de Maria Odobescu

Kapeți Elisabeta, un personaj interesant, o femeie simplă, cu povestea vieții sale concentrată pe meseria de croitoreasă, ea pune foarte mult accentul pe calitatea lucrului, nu ca celelalte care “nu erau croitorese ci amatoare”. Sau prin “Trebuie să-ţi placă o meserie”, ne face să ne gândim că alegerile din viață contează și trebuie cântărite foarte bine.

Interviu realizat de Smaranda Vultur, 2002

Mariana ȘORA

Interviu realizat de Smaranda Vultur, 2001

Interviu prelucrat de Maria Chiş

Scriitoare, filozof, cunoscut om de cultură, nonagenara Mariana Şora, dezvăluie în interviu o latură mai puţin cunoscută. Se lasă purtată de amintiri şi de nostalgie pe străzile Timişoarei de altădată, cade în admiraţie faţă de o clădire-palat şi face precizări necesare, evident cu o anumită ţintă: „pe vremea aceea casele se identificau după proprietar”. Lumea descrisă este animată: acum trece tramvaiul 4, femeile se salută „visonlataş”, caii fac trap-trap când treci pe lângă Şcoala de Călărie, castanele se rostogolesc zgomotos pentru că, da, e vremea bătăilor cu castane. Dintr-un caier de întâmplări trecute, scriitoarea răsuceşte cu îndemânare un fir şi un sens. Pune rame în jurul unor tablouri în care personajele sunt aşezate cu simpatie şi îngăduinţă. Contextul multietnic toceşte asperităţile, exersează toleranţa şi acceptarea, iar Celălalt se încadrează până la urmă în conturul aceluiaşi portret. Dar când, după Unire, în oraş apar funcţionarii din „Regat”, lumea ridică din sprâncene, fals scandalizată: „Închipuiţi-vă că ordonanţa trebuie în fiecare dimineaţă să-l ajute să tragă şnururile de la corset, că ăsta poartă corset! Era ceva de pomină! Şi altceva de pomină era… bineînţeles că se şi pudra ofiţerul. Şi alt lucru absolut de scandal erau ofiţăresele, care stăteau la cafenea şi la cofetărie la palavre şi, eventual, cred că şi fumau şi ordonanţele plimbau copiii în cărucior. Scandal nemaipomenit ! » Interviul este, în ansamblu, un exerciţiu de admiraţie faţă de o lume căreia autoarea pare să nu îi afle, în prezent, elementele de continuitate.

Interviu realizat de Smaranda Vultur, 2001

Petre CHIRIȚESCU

Interviu realizat de Smaranda Vultur, 2002

Interviu prelucrat de Maria Odobescu

Chiriţescu Petre, aduce poveștile despre tradiția de farmacist în familie, chiar de când s-a născut în farmacie, de-atunci și toată viața va duce din moștenirea familiei mai departe. Împrejurimile Oraviței, viața culturală, regimul comunist, alegerile pe care a trebuit să le facă în viață întregesc povestea vieții lui.

Interviu realizat de Smaranda Vultur, 2002

Frederic KÖNIG

Interviu realizate de Aurora Dumitrescu, 1998

Interviu prelucrat de Roxana Rogobete

Frederig König este german crescut în Timișoara într-un cartier multicultural, educat la Liceul Piarist. Cu aceeași curiozitate cu care în copilărie prindea fluturi, explorează muzeele din localitățile străine în care pășește (și nu sunt puține). Cum reușește el să ajungă în Europa în timpul comunismului ? „Norocul” (sau contextul, sau oamenii) îi surâde. Convins că „nu există un guvern bun.”, se consideră un om care evită cu nonșalanță extremele politice (refuză să fie atât nazist, cât și stahanovist). Interviul lui König are o alură de excepționalitate – căci toată lumea întoarce capul pe stradă când apare într-un Mercedes negru venit de la ambasada chineză din Bucureşti. Dar, în străfunduri, Frederic rămâne un spirit tânăr pasionat de fluturi și efemer… străbătând lumea într-o skodiță.

Interviu realizate de Aurora Dumitrescu, 1998

Teme

Principalele teme desprinse din interviurile studiate în cadrul cercetării subiective a proiectului