Iacob aduce poveștile despre munca în familie, despre cum se învață și se transmite meșteșugul din tată-n-fiu, despre cum își ține fiii aproape, asigurându-se că preiau din moștenirea lui. Nunțile romilor, veștmintele femeilor, portul bărbaților, plecările și venirile dintr-un loc în altul, alegerile pe care a trebuit să le facă în viață întregesc biografia.
Născută odată cu secolul XX, de fort giulai, a măi mare zî istorică, de-a dreptul peste ocean, Vioara povestește nu doar despre pasiunea ei pentru vedetele filmului mut, ci și despre tatăl care a lucrat la calea ferată, despre bunica paternă, figură deopotrivă autoritară și iubitoare, babă aprigă care a adus-o în copilărie, prin Montreal, Paris, Timișoara, spre Comloșul care apoi i-a marcat existența. Biografia Vioarei include, încapsulate, și povești cu gangsteri, FBI, femei de moravuri atent scrutate în Comloșul conservator. Fetelor, li se adresează ea cunoscutelor cercetătoare Smaranda Vultur și Anca Hartular când încheie de povestit, vedeți prin câte am trecut…
Doina e opinionated, vede, aude, încadrează. Povestea vieții o duce, cine mai poate fi surprins, de la Bazoș la Los Angeles și Tijuana, în decurs de două ore. Scene rebreriene – bunicul verifică temperatura solului cu fruntea – , scene hollywodiene – fratele o plimbă, printre bogații lumii, pe malul oceanului, scene mexicane – Tijuana arată, practic, precum un cartier mai decăzut din Timișoara. Treceri fulgerătoare de la un subiect la altul, mirări în fața necunoscutului, nostalgie după bunicul autoritar și iubitor…
