Filtrează rezultate:

Renée Renard_ Sergiu Flondor - Olga pe terasa din Glinchi

istorie locală

Despre acele elemente tipice spațiului la care fac referire persoanele intervievate în cadrul arhivei: orașul Timișoara și orașul Oravița, Banatul montan, plimbarea pe Corso, clădirile "cu nume" din Timişoara, profesii rare: ceasornicar, organist, opincar, primar, despre transport urban Timișoara, despre venirea regelui Carol al II-lea în Banat sau plecarea lui din țară, despre regiunea de graniță a Banatului, a Caraș-Severinului, despre Cercetașii României , despre cofetării din Timișoara despre București, despre refugiul polonezilor din Ucraina, trecerea prin Cernăuți la începerea celui de-al II-lea războiului mondial, despre masacrul evreilor din București de către legionari, despre revista Rândunelul Timișoara, foaia Lumea Veselă Craiova, Liceeul „Carmen Silva” Timișoara, liceul de fete satul înființat de un bunic, naționalizarea farmaciilor, istoria satului Comloşu-Mare (Timiş), despre familia Mocioni (Foeni), despre hotarul României cu Serbia.

Ioan VASILCIN

Interviu realizat de Florina Jinga, 1997

Interviu prelucrat de Ioana Duță

Greu să îți dai seama că ai de a face cu un interviu și nu cu o lecție de istorie, însă interlocutorul, abil în a prezenta istoria locului, captivează prin amănunte spectaculoase despre trecerea la catolicism a bulgarilor de la răsărit. De la trimiterea la școală la Roma până la eliberarea de sub turci, interviul acoperă secole întregi de istorie pentru a explica cum au ajuns bulgarii să se stabilească în satul Dudeștii-Vechi din Banat.

Interviu realizat de Florina Jinga, 1997

Petre CHIRIȚESCU

Interviu realizat de Smaranda Vultur, 2002

Interviu prelucrat de Maria Odobescu

Chiriţescu Petre, aduce poveștile despre tradiția de farmacist în familie, chiar de când s-a născut în farmacie, de-atunci și toată viața va duce din moștenirea familiei mai departe. Împrejurimile Oraviței, viața culturală, regimul comunist, alegerile pe care a trebuit să le facă în viață întregesc povestea vieții lui.

Interviu realizat de Smaranda Vultur, 2002

Iuliu GALFY

Interviu realizat de Adrian Onică, 2003

Interviu prelucrat de Roxana Rogobete

Ce legătură au vampirismul, minele de cupru și valurile de migrație către Banatul Montan? Numai Iuliu Galfy le putea lega și dezlega într-un interviu care iese din cadrele unei povești individuale, căci amintirile sale dezvăluie fragmente de istorie locală. Medicul istoric, așa cum se definește, care trece nonșalant de la Maria Tereza la pliculici, de la frătuți și bufeni la organizarea administrativă a Banatului Montan, de la fabrica de bere de la Oravița la legenda Beiului sau Pornografia bănăţeană. Picanterii, leacuri, legende se împletesc într-o poveste erudită și blândă.

Interviu realizat de Adrian Onică, 2003

Frederic KÖNIG

Interviu realizate de Aurora Dumitrescu, 1998

Interviu prelucrat de Roxana Rogobete

Frederig König este german crescut în Timișoara într-un cartier multicultural, educat la Liceul Piarist. Cu aceeași curiozitate cu care în copilărie prindea fluturi, explorează muzeele din localitățile străine în care pășește (și nu sunt puține). Cum reușește el să ajungă în Europa în timpul comunismului ? „Norocul” (sau contextul, sau oamenii) îi surâde. Convins că „nu există un guvern bun.”, se consideră un om care evită cu nonșalanță extremele politice (refuză să fie atât nazist, cât și stahanovist). Interviul lui König are o alură de excepționalitate – căci toată lumea întoarce capul pe stradă când apare într-un Mercedes negru venit de la ambasada chineză din Bucureşti. Dar, în străfunduri, Frederic rămâne un spirit tânăr pasionat de fluturi și efemer… străbătând lumea într-o skodiță.

Interviu realizate de Aurora Dumitrescu, 1998

Amalia SARAFOLEAN

Interviu realizat de Smaranda Vultur, 1998

Interviu prelucrat de Maria Chiş

Amalia, fiică de negustori prosperi din Comloş şi absolventă a Şcolii Comerciale, ar fi putut avea o existenţă asigurată şi liniştită, chiar ternă. Iar dacă vreodată ceva pulsiuni aventuroase ar fi smuls-o din obişnuit, ar fi putut deveni eroină de roman asemenea verişoarei ei, Ana Suciu, cea care a luat drumul Americii şi pe cel al literaturii. Prin căsătoria cu băiatul lui Gheorghe Sarafolean, comloşan de vază, cărţile păreau să se fi aşezat cum trebuie şi tânăra familie să se fi aşezat şi ea la casa ce promitea să fie tot mai mare. De aici începe însă deturnarea firului existenţei, astfel că tânăra soţie şi deja mamă a doi copii începe să înveţe un vocabular, necunoscut până atunci: persecuţii, percheziţii, ordine de sus, punere sub urmărire, martori, uneltire contra statului, evacuare şi, în final muncă silnică într-un loc necomunicat, pentru soţul ei. Casa urmează să devină sediul CAP, copiii se vor obişnui să le vină seara sub fereastră tractoarele cu tractorişti, iar mama va urma să îşi împartă timpul între fabrica de cărămizi şi alte munci sezoniere prestate în vederea supravieţuirii. Dar asta doar până la întoarcerea soţului, pentru că atunci lucrurile se schimbă total, familia se reuneşte. Urmează ca, de data aceasta împreună, să fie deportaţi în Bărăgan pentru alţi cinci ani. Când bănăţenii se întorc din Bărăgan şi încep să îşi caute casele lor, acum batjocorite, capul familiei Sarafolean este din nou arestat pentru încă zece ani. Victimă colaterală a detenţei soţului şi tatălui copiilor, intervievata nu se foloseşte de ocazie pentru a-şi expune suferinţa. Ea pune un ecran dincolo de care parcă s-au întâmplat toate. Copiii însă au fost martorii care nu pot să tacă. Silviu Sarafolean a fost preşedintele Asociaţiei Deportaţilor în Bărăgan, iar vocea lui s-a făcut auzită. Fiica, Dora, descrie într-un interviu, după 50 de ani, momentul părăsirii casei: „Am părăsit casa şi vecinii înconjurau casa şi… lacrimi şi jale, nu se poate reda în cuvinte nici după 50 de ani sentimentul acela foarte dureros. Că ne-am dat seama că nu ne mai întoarcem curând şi că se rupe ceva în viaţa noastră.» (interviu cu Dora Sarafoleanu realizat de Cristina Mincu la 22 februarie 2005, AIOCIMS interviu nr. 2060)

Interviu realizat de Smaranda Vultur, 1998

Valeria BOGDAN

Interviu realizat de Adrian Onică, 2003

Interviu prelucrat de Maria Odobescu

Bogdan Valeria, cu o memorie extraordinară a lucrurilor, retrăiește, prin povestea interviului, copilăria și, în special, perioada tinereții. Cele mai importante etape ale vieţii, inclusiv deportarea în Bărăgan, revenirea acasă, sunt înşiruite cu detalii care nu te plictisesc, ci te fac să asculţi, iar pe alocuri să te întristezi, cum o face ea, când emoţiile puternice o fac chiar să plângă. Toate acestea adunate în povestea ei de viaţă cu multă suferinţă.

Interviu realizat de Adrian Onică, 2003

Gabriela MURGU (KOPONY)

Interviu realizat de Iulia Sur, 2009

Interviu prelucrat de Maria Odobescu

Cu o memorie extraordinară a lucrurilor, Gabriela Murgu retrăiește, prin povestea interviului, copilăria și tinerețea sa.

Copilăria “unde veneau vulpi, şi iepuri, şi căprioare, de la pădure, … cu multă naturaleţe, cu multă.., „bio”, am iubit animalele…, am iubit şi munca…”, prevesteşte o tinereţe tumultoasă din cauza refuzului tatălui de a intra în colectiv, dar munceşte mult şi răzbeşte în viaţă.

Pasionată de “cercetarea istoriei familiei”, moştenire din familie, de a cunoaşte anumite lucruri “poate unele sunt nimicuri, sau… dar pentru mine şi pentru familia noastră au fost interesante, drăguţe, memorabile …”, Gabriela Murgu face un istoric interesant al satului Waldau, infiinţat de bunicul ei, păstrând amintirile cu drag în memoria ei, fiindcă “acolo ne-am născut toţi.”

Interviu realizat de Iulia Sur, 2009

Horia MUSTA

Interviu realizat de Adrian Onică, 2003

Interviu prelucrat de Nicoleta Mușat

Horia este: jurist, șahist, liberal, voleibalist, corist, bănățean, orăvițean, central-european, futbolist, luptător pe front, interesat de cultură, montaniard, tată de medici, figură importantă a lumii bănățene de secol XX. Trăind o viață cât un secol, povestind o existență perfect suprapusă peste Marea, dar și mica istorie, și geografiile locale, cu genealogii ce trec spațiul Banatului, cu legături în diverse medii, diverse locuri, cu pasiuni și interese dintre cele mai variate, povestind cu calm, așezat, zile în șir și făcând o radiografie a societății românești de secol XX, Horia este nu doar un personaj sfătos cu tânărul căruia îi povestește, ci și, poate, un model de reușită în viață.

Interviu realizat de Adrian Onică, 2003

Heinrich KLINENBERG

Interviu realizat de Florina Jinga, 2000

Interviu prelucrat de Nicoleta Mușat

Heinrich, numit în manieră kafkiană de cea care l-a intervievat, K., este născut în Timișoara, cu aproape un secol în urmă, într-o familie care a cunoscut Istoria mare ce a lăsat traume nu doar la nivel personal, ci și colectiv. Dintr-un mediu asutro-ungar, cu ramificații egale spre Novi Sad și Timișoara, părinții lui H. ajung în Timișoara unde, în anii ’30, îl au pe H., apoi parcurg un drum greu prin istorie – marcat de legile rasiale, interdecțiile impuse comunității evreiești, rudele pierdute la Auschwitz, sau în masacrul de la Novi Sad. După război, Heinrich își încheie studiile, se căsătorește, se gândește să emigreze, devine tată, devine bunic… apoi, după ’90, devine povestitor și unul dintre purtătorii și transmițătorii memoriei.

Interviu realizat de Florina Jinga, 2000

Teme

Principalele teme desprinse din interviurile studiate în cadrul cercetării subiective a proiectului