Bogdan Valeria, cu o memorie extraordinară a lucrurilor, retrăiește, prin povestea interviului, copilăria și, în special, perioada tinereții. Cele mai importante etape ale vieţii, inclusiv deportarea în Bărăgan, revenirea acasă, sunt înşiruite cu detalii care nu te plictisesc, ci te fac să asculţi, iar pe alocuri să te întristezi, cum o face ea, când emoţiile puternice o fac chiar să plângă. Toate acestea adunate în povestea ei de viaţă cu multă suferinţă.
Cu o memorie extraordinară a lucrurilor, Gabriela Murgu retrăiește, prin povestea interviului, copilăria și tinerețea sa.
Copilăria “unde veneau vulpi, şi iepuri, şi căprioare, de la pădure, … cu multă naturaleţe, cu multă.., „bio”, am iubit animalele…, am iubit şi munca…”, prevesteşte o tinereţe tumultoasă din cauza refuzului tatălui de a intra în colectiv, dar munceşte mult şi răzbeşte în viaţă.
Pasionată de “cercetarea istoriei familiei”, moştenire din familie, de a cunoaşte anumite lucruri “poate unele sunt nimicuri, sau… dar pentru mine şi pentru familia noastră au fost interesante, drăguţe, memorabile …”, Gabriela Murgu face un istoric interesant al satului Waldau, infiinţat de bunicul ei, păstrând amintirile cu drag în memoria ei, fiindcă “acolo ne-am născut toţi.”
Iacob aduce poveștile despre munca în familie, despre cum se învață și se transmite meșteșugul din tată-n-fiu, despre cum își ține fiii aproape, asigurându-se că preiau din moștenirea lui. Nunțile romilor, veștmintele femeilor, portul bărbaților, plecările și venirile dintr-un loc în altul, alegerile pe care a trebuit să le facă în viață întregesc biografia.
…iar Draghina vine cu neîmplinirile ei, cu visul de a deveni profesoară de română, cu dorința de a vorbi corect limba și cu amintiri de când era elevă, asupra cărora se apleacă cu regret-nostalgic.
Născută odată cu secolul XX, de fort giulai, a măi mare zî istorică, de-a dreptul peste ocean, Vioara povestește nu doar despre pasiunea ei pentru vedetele filmului mut, ci și despre tatăl care a lucrat la calea ferată, despre bunica paternă, figură deopotrivă autoritară și iubitoare, babă aprigă care a adus-o în copilărie, prin Montreal, Paris, Timișoara, spre Comloșul care apoi i-a marcat existența. Biografia Vioarei include, încapsulate, și povești cu gangsteri, FBI, femei de moravuri atent scrutate în Comloșul conservator. Fetelor, li se adresează ea cunoscutelor cercetătoare Smaranda Vultur și Anca Hartular când încheie de povestit, vedeți prin câte am trecut…
