Smaranda Vultur: câteva gânduri şi informaţii introductive
Selecţia celor 50 de interviuri şi a fotografiilor care le însoţesc pe platforma digitală a proiectului Lumi la intersecţii are ca sursă o arhivă mai mare, constituită într-o perioadă lungă de timp şi în contexte diferite.
Ele au fost alese asfel încât să fie tot atâtea porţi de pătrundere spre o lume care îmbină memoria cu imaginarul ei, viaţa trăită cu mărturia, omul cu pasiunile şi pătimirile lui în confruntarea cu istoria. Privirile aruncate de martori asupra trecutului lor se vor intersecta în spaţiul virtual cu privirile celor care au revizitat prin ochii martorilor acest trecut, comparându-l cu experienţa trăită de ei. Un trecut ce le este oarecum străin, dar şi familiar, în măsura în care oamenii din diferite timpuri și locuri împărtăşesc şi multe trasee de viaţă comune.
Decalajul temporar este unul productiv. Faliile lui sunt generatoare de întrebări şi posibile răspunsuri, nu totdeauna aceleaşi. Cei care au lucrat pe tematicile interviurilor şi au corelat vocile cu scrisul şi imaginea fotografică pentru a desluşi profilul intervievatului şi lumea lui – Maria Conţiu Chiş, Ioana Duţă, Nicoleta Muşat, Maria Odobescu, Roxana Rogobete – ştiu că această interacţiune se suprapune peste cea a intervievatorului şi editorul prim al textului transcris. Cu atât mai mult cei care lucrează cu imaginea fotografică din punct de vedere artistic cum este Renee Renard sau decupată din film ca Maria Nastasă.
Este o altă privire, care implică ochiul artistului pentru care imaginea nu este doar o sursă de informare adiacentă, ci o imagine valoroasă în sine. Mai mult decât atât conceptul platformei elaborat de managera proiectului Cinty Ionescu şi realizat de ea cu echipa ei va pune în formă un alt tip de lectură care va amplifica polifonia inițială a selecţiei gândite de la început în acest scop.
Voce, imagine și chip adună la un loc un traseu de parcurs în mai multe sensuri. Fiecare interviu este un fel de nod în acest parcurs, o intersecţie între teme comune evocate din diferite unghiuri, dar şi un punct de întâlnire cu un interlocutor pe care povestea de viaţă îl transformă în personaj într-un alt registru, mai amplu. Privit de aproape şi de departe pe scena platformei el este oarecum invitat să joace un rol nou, conceput de un nou regizor.
Sunt deci mai multe filtre prin care interviurile ajung la public, inclusiv cel al selecţiei şi al negocierilor care au fost implicate în ea, între membrii echipei.
Dacă şi vizitatorii site-ului vor şti să respecte şi să înţeleagă aceste decalaje temporale şi generaţionale, ne vom îmbogăţi cu sensuri sporite şi înmulţite.
Nu vom atinge adevărul din trecut sau de azi, ci vom tatona perspective, posibilităţi ale lui. Ne vom lăsa ghidaţi de cei care au selectat temele, vom utiliza indicii pe trasee inedite sau vom inventa alte unghiuri de lectură şi de ascultare. Cu condiţia de a nu reduce imaginea din oglinda trecutului la propria noastră imagine.
Arhiva BCUT include la Colecţii speciale, Colecția de istorie orală compusă din povestiri de viaţă şi mărturii în formă de interviuri audio în cea mai mare parte digitalizate, transcrieri ale acestora, texte editate după transcrieri, material video, fotografii, documente, jurnale, scrisori aparţinând intervievaţilor sau arhivelor lor de familie. Interviurile cu povestea vieţii și alte materiale de istorie orală intrate în 2019, prin donaţia Smarandei Vultur în fondul Bibliotecii Centrale Universitare „Eugen Todoran” din Timișoara sunt parţial, introduse (adică 450 de interviuri) în programul Aleph al BCUT. Au fost realizate din 1991 şi până în prezent de Smaranda Vultur şi Grupul de Istorie Orală și Antropologie Culturală creat şi coordonat de ea (Adrian Onica, Roxana Onica Pătraşcu, Simona Adam, Alin Gavreliuc, Stefana Ciortea Neamţiu, Mihaela Sitariu, Antonia Komlosi, Adriana Roşioru, Mihai Crîznic, Gilda Vâlcan, Adela Lungu, Ramona Magheţi toţi studenţi pe atunci şi lect. dr Aurora Dumitrescu) la Fundația A Treia Europă. În cadrul unor proiecte personale sau de grup între 1998 – 2009 s-a creat o arhivă a memoriei Banatului şi a Timişoarei în care interviurile au fost grupate iniţial pe etnii şi după numele interveivatorilor (AIOFTE Arhiva de Istorie Orală a Fundaţiei A Treia Europă). La aceasta s-a adăugat în donaţie şi arhiva personală a Smarandei Vultur realizată între 1991 şi 1998 pe tema deportării în Bărăgan (1951 – 1956 ) şi a vieţii deportaţilor din Banat şi Mehedinţi înainte şi după deportare, precum şi arhiva cu interviurile din 1999 de la Roque sur Pernes şi Pernes les Fontaines cu bănăţeni refugiaţi în Franţa în 1949 – 1950, precum şi alte interviuri din alte zone ale României sau pe teme care au fost în centrul unor proiecte internaţionale, cum ar fi colectivizarea sau amintirea perioadei comuniste.
Arhiva a fost mutată între anii 2009 – 2019 la Centrul de Studii Interdisciplinare şi Regionale al UVT creat în jurul ei şi s-a îmbogăţit prin activitatea de teren a aceluiaşi grup şi a studenţilor de la Studii Culturale şi masterul de Comunicare interculturală de la UVT. Menţionez că încă de la început Grupul creat în 1998 a avut un caracter interdisciplinar: sociologi, filologi, filosofi, istorici, antropologi, etnologi şi psihologi etc.
Scopul a fost de la început acela de a contura o arhivă a memoriei Banatului prin istoria trăită, povestită şi comentată de cei intervievaţi, în general persoane vârstnice din generaţia lor, în dialog cu o generaţie tânără de studenţi şi cercetători, decalajul dintre cei intervievaţi şi intervievatori fiind de una, două generaţii sau chiar mai mult. Persoanele intervievate aparţin sau au aparţinut generaţiilor născute între 1906 şi 1965. Subiecţii, femei şi bărbaţi, au foşti selecţionaţi pe parcursul mai multor generaţii, după criteriul unei mari diversităţi etnice, religioase, sociale, profesionale. Ele reflectă caracterul pluri- şi intercultural al zonei, diferenţele şi particularităţile locale, articularea acestora cu cele regionale şi naţionale, felul în care istoria cea mare, în general politică, prin rupturile şi schimbările ei (războaie, refugii, deportări, exil, dictaturi, democraţie, integrare în Europa) a afectat viaţa oamenilor obişnuiţi.
Această diversitate, rezultat direct al profilului multicultural al regiunii studiate (Banatul) se reflectă şi în conţinutul interviurilor, care avansează prin povestirea vieţii şi bilanţul ce include evaluarea ei retrospectivă în cadrul dialogului cu cel care ascultă şi un public virtual presupus de cel care povesteşte într-un prezent şi el marcat de un context istoric (la fel ca trecutul evocat). Prin chiar situaţia lor de generare, interviurile ne aduc cu ele nu doar informaţii, ci şi opinii, alegeri, interpretări, reflecţii tributare normelor şi mentalităţilor unor epoci care se deschid spre relaţiile memoriei cu identitatea (Noi şi Ceilalţi, acum şi atunci) şi imaginarul identitar. Sunt evocate comportamente, tradiţii, practici culturale, profesionale, instituţionale.
Biografia personală orală, introduce inevitabil şi tematici ca cele ale vârstelor traversate, familia, educaţia, munca, odihna, sărbătoarea, emoţiile, sentimentele asociate celor povestite, un univers de viaţă în schimbare. Dinamica memoriei şi valorile ce îi sunt atribuite (memorie-uitare) se deschide spre viaţa lumii, a epocilor, a comunităţilor mici şi mari, inclusiv a celor create pe baza experienţei comune împărtăşite şi a solidarităţilor de memorie.
Dincolo de asta se află însă omul care a trăit şi povestit, martor şi comentator. Fie că e narator şi /sau personaj principal al povestirii el are în vedere o cerere de a fi ascultat, înţeles ca participant la evenimente şi ca cel care le-a trăit şi a gustat dulcele lor, uneori sau adesea amar, cum şi-a intitulat Sergiu Flondor o carte de mărturii, înrudită tematic cu interviul selectat pentru platforma digitală a proiectului Lumi la intersecţii.
O parte a arhivei sursă descrisă mai sus în potențialul ei de investigare şi în densitatea conţinuturilor ei s-a structurat şi organizat altfel prin acest proiect, pe alte criterii. Deschiderea ei spre un public mai larg în spaţiul virtual, transformarea ei într-un produs media şi cultural autonom va fi – sperăm cu toţii cei implicaţi în proiect – o cale de amplificare a ecourilor ei în spaţiul public, o formă de a-l crea şi recrea pe acesta ca traseu memorial. Şi nu în ultimul rând de a pune bazele unei reorganizări a arhivei BCUT pe un criteriu mai inclusiv şi altfel ordonat, un model ce poate fi extins la celelalte interviuri care nu se văd şi aud aici.