Zoia PASSIMA
Cristina Passima Trifon (C) : Începem să te întrebăm aşa, de la începuturi, să ne povesteşti de unde au venit ai noştri şi care a fost drumul vostru din Bulgaria de sud, în Bulgaria de Nord, în Dobrogea, în Banat şi după aceea …
Zoia Passima (Z) : Eu nu ştiu decât de la Cociulari.
C : De la Cociulari, da, dar spune-mi aşa puţin şi de papu aushlu – străbunicul- şi de maia moaşa -străbunica-, ce ştii tu, cam de unde veneau şi cum s-a întâmplat că au venit la Cociulari.
Z : Nu ştiu, trebuie să întreb la nunlu -naşul-.
C : Bine atunci spune-ne ce ştii tu, ei de unde veneau ?
Z : Din Bulgaria, din împrejurul Mănăstirii Rila, ei zic « Rilski » şi nu ştiu de ce au venit, dar au venit cu tot neamul.
C : Adica cu tot clanul ?
Z : Da, cu tot clanul.
C : Veneau cumva de la Lajanji, Lejeni ? Aşa scrie în acte.
Z : Da şi de la Lajanji. Mama s-a născut la Lajanji şi tata tot la Lajanji s-a născut.
C : Papu nu ştii dacă venea din Lajanji sau s-a născut în altă parte.
Z : Nu papu venea din Rila.
C : Dar maia moasha venea de la Bagna ?
Z : Tot de acolo, de la Rila. Ea nu pleca în transhumanţă, tatăl lor era croitor şi mama casnică.
C : Câte fete erau ele sau câţi fraţi mai avea ea, baba Zoica.
Z : Erau doua fete şi un băiat. Băiatul era paralizat, aşa s-a născut. Nu a fost căsătorit niciodată. Îl chema Cota, de la Constantin.
C : Pe maia cum o chema de fapt, numele de familie ?
Z : O chema Şcoca.
C : Deci îl chema Costa Şcoca şi pe sora ei cum o chema ? Maria, Maria Şcoca. Îi ziceam cum, noi ? Maia Mica, Maia Maria?
Z : Maia Maria.
C : Paplu aushlu, câţi fraţi avea, pap Vasili.
Z : Erau patru fraţi, trei fraţi şi o soră şi două surori mici, una de 16 şi alta 18 ani, au murit de tifos.
(…)
C : Mi-ai spus că maia cu papu s-au luat în Cociulari ? Z : Da.
C : Au aranjat părinţii sau ei ?
Z : Nu, ei au hotărît. Tata avea vreo trei fete care umblau după el. Una era tot soie de-a
noastră, teta Pepa şi una era hlina a ună teta din partea ali maie Sulta -Una era tot neam de- al nostru şi una era fina unei mătuşi din partea bunicii Sulta.
C : Bine, dar cum au făcut ?
Z : Tati îi dzâsi al papu : Tati eu voi s’mi însoru cu feata aestă. Cu lali -unchiul-Cola erau certaţi, lali Cola, fratele lui mama…(Tata i-a spus lui bunicul : Tată eu vreau sa mă însor cu fata asta. Cu unchiul Coli era certat, unchiul Coli, fratele bunicii)…
C : Cum aţi plecat voi din Silistra şi de ce ?
Z : Păi aşa a fost când cu Tratatul de la Craiova? În septembrie 1940…
C : Deci a trebuit să veniţi în România. Ce vi s-a promis când aţi venit ?
Z : A fost schimbul de populaţie. Bulgaria îşi lua oamenii de la nord de Dunăre şi noi ne duceam acolo.
C : Şi unde v-aţi dus, unde aţi plecat ? Cum aţi plecat voi?
Z : Am plecat într-o săptămână, papu a rămas să pună cruce de piatră la mormânt lui maia Maria şi să aştepte să treacă 40 de zile. Noi cu ceilalţi am plecat cu oile cu bacul. Au tras bacul până la Ostrov, iar de la Ostrov au pornit spre Ialomiţa.
C : Voi aţi ajuns iniţial în Ialomiţa ?
Z : În Ialomiţa prima dată, la Albeşti, şi după aceea am venit la Tulcea, probabil pentru că nu plecau bulgarii, nu erau casele libere.
C : Deci voi trebuia să intraţi în casele bulgarilor ?
Z : Da, noi am eliberat casele şi trebuia şi ei să le elibereze pe ale lor ca să ne mutam în casele lor.
C : Voi ce aveaţi în Bulgaria ?
Z : Casă cu etaj şi 30 hectare de pământ. 20 ne-au dat aici în Ialomiţa. Tata a cumpărat 10 ha, numai 20 de hectare am avut de la colonizare.
C : Altceva ce aveaţi ?
Z : Oi, peste 200. Aşa zicea Naşu. Un saivan de 27 m lungime, 8 m lăţime şi 7 m înălţime, sus puneau fâneţele, un grajd de 40 m lungime, pentru oi, cai şi boi. Mai aveau o anexă, după casă, cu două camere şi un hol unde era bucătăria de vară, unde ţineau toate uneltele şi legumele uscate. Două porumbare, unul pentru porumb şi unul făcut din scândură şi împărţit în două : într-unul punea slănina, iar în celalalt mălaiul şi tărâţele. Doar ridica o plăcuţă, o trapă şi cădea grâul, pe cel de deasupra nu-l luau. După saivan era un dud foarte vechi pe care-l foloseau pentru treierat, se chema armane.
C : Cât de mare era armanea, ce suprafaţă avea ?
Z : Mare cât două apartamente ca ăsta (apartamentul de două camere în care locuieşte Z are 50 mp) şi după armane era amenajat pentru oi să le scoată să le dea să mănaânce. Era compartimentat, sus le punea fâneţul, iar jos tărâţele. Acolo când fătau oile eu mă duceam să mă joc cu mieii pentru că erau foarte frumoşi. Mulţi şi frumoşi.
C : De muls când le mulgeau ?
Z : La stână, lângă pădure, nu departe de sat.
C : Îmi spuneai că te duceai cu papu la cafenea.
Z : Tata cu nenea Petre, cum îi ziceam noi, se duceau la câmp la arat, la semănat… C : Şi cine era nenea Petre ăsta?
Z : Un bulgar, angajatul lui tata şi împreună cu un cioban şi papu se ocupau de oi, tata se
ocupa de pământ. Ei plecau acolo la … Mulgeau oile, strecurau laptele, îi puneau cheagul, iar după ce-l scoteau îl puneau pe o masă, aşa, cu jgheaburi şi pereţi verticali.
C : Dar laptele nu-l puneau în cazane din acelea mari ? Z : Da, sigur că da.
C : Din ce erau cazanele alea ?
Z : Din aramă. Toate erau din aramă. C : Câte compartimente aveau ?
Z : Două compartimente, dar puneau mai multe rânduri de lapte închegat. Îl lăsau până se scurgea tot zerul. După aceea, îl tăiau, îl puneau în saramură şi se ducea papu cu el la papu Sima. Venea şi Ciomu la papu Sima, îşi luau acolo o cafea şi jucau domino. Mă lua si pe mine, îmi lua o sticluţă cu sirop care avea o bilă, se închidea cu bilă şi eu ma jucam cu bila
aia. Venea şi Lena, feata ali tetă (fata mătuşii) Marie şi amândouă aveam cont deschis la lali Mina, avea băcănie şi era frate cu Pap Sima. Ne duceam acolo să ne cumpărăm ce vream noi.
C : Puteaţi să vă luaţi chiar ce vreţi voi. Da’ voi ce va luaţi ?
Z : Ne luam nişte … pi armâneaşte se spune sarakerati, roşcove, sugeam din ele, mai luam şi turtă dulce, că erau cu figurine. Tati cafi oara dzâtsea : Lashi featili aesti s’ducă la lali Mina cari shtii cati va‘s lyia. Lasă că nu mâcă eali, lasâ-le. De fiecare dată, tata zicea : laşi fetele astea să meargă la unchiu Mina, cine ştie câte o să ia ? Lasă-le, că nu mănâncă ele…
C : Papu ce juca ? Cu cine juca domino ?
Z : Cu bunicul lui Uni, papu Ciomu. Ei aveau pământ vreo 50 ha, erau bogaţi. Toţi erau
avocaţi şi fiecare în alt sat. Aveau şi alambic. Papu lu antriba : Tsi va s’adari tini cu ahantsă paradzi ?- Eh, fciorli aeshtsă a mei cu politica loru, dzisi, îi mâcâ paradzlii Papu îl întreba : Ce vei face cu atâţia bani ? – Eh, feciorii ăştia ai mei, cu politica lor, o să pape banii.
C : Ce culturi aveaţi ?
Z : 10 ha de păioase, 10 ha de porumb şi pe celelalte hectare puneau secară, ovăz, orz, lucernă şi bumbac, puneau şi soia. În ‘38 s-a făcut atâta recoltă că nu ştiau unde s-o mai pună. Şi papu zice : ia să încercăm să dăm soia la oi. Şi, văzând că încep să se umfle oile, a tăiat vreo 40 dintre ele, le-a făcut pastramă. După care, nu au mai pus soia….
C : Îmi spuneai că la balcon aveaţi nişte geamuri colorate.
Z : Da, erau tăiate geamuri colorate, balconul era închis.
C : Ce ai recunoscut tu din casa în care am fost ? La parter era tot aşa sau altfel ?
Z : La parter erau doua camere, holul în care au făcut acum bucătăria, cafeneaua e făcută din două camere. În bucătărie era o scară pe care urcai la etaj şi cealaltă cameră era mai mare nu ca acuma, acolo ţineau brânza şi celelalte lucruri, pentru că era mai rece. Au stricat poarta, poarta era mare cum se fac porţile în Maramureş, înaltă ca să poată să treacă cu caruţa încărcată cu cerealele, păioase, cu coceni de porumb.
C : Curtea era la fel de mare sau mai mare decât cea pe care am vazut-o noi ?
Z : Mai mare. Ei au facut modificări. Casa aceea nouă, cine stătea acolo, cine ştie ? Lângă poartă mi-au facut un leagăn, un tâmplar bulgar de vis a vis mi l-a făcut. Era şi pictat. La căruţă aveau două coviltire, unul pentru lucru şi celălalt pentru nuntă. Era pictat, frumos aranjat cum erau trăsurile odată.
C : Aşa vă duceaţi la nunţi ?
Z : Da, ne duceam şi în alte sate, aveam rude în alte sate. Când venea tati cu caii, se oprea corlu hora să vadă caii. Măi da’ ştii cum erau, frumoşi, frumoşi. Tati singur nu putea să-i ducă la adăpat. Erau mari şi nărăvaşi.
C : Ce culori erau ?
Z : Unul era maro închis şi altul era roşu şi aveau în frunte o stea. La nuntă îi legau cu fundă roşie.
(…)
C : Când am fost la cişmea, mi-ai spus că …
Z : Acolo numai se limpezeau rufele, nu se spălau. Înflocatele se spălau, dar numai în ultima vană. Primele erau pentru animale.
C : Chiar ?
Z : Da, era ordin. Ele beau apa cea mai curată. După ce treceau animalele, abia după aceea se duceau femeile la limpezit.
C : Şi tu unde îţi spălai rochiţa ?
Z : Eu în ultima. Îmi scoteam rochia şi mi-o spălam. ]
C : Când s-a făcut schimbul de populaţie, în ’40 unde v-aţi oprit ? În judeţul Tulcea ?
Z : În Başchioi.
C : Câţi aromâni s-au dus în Başchioi?
Z : Erau nouă sute de familii. Azi, din cele nouă sute, au rămas numai două familii.
C : Când aţi ajuns Başchioi aţi intrat în casa unui bulgar. Cum era casa ?
Z : Nu era ca cea din Cociulari, nu avea etaj, avea prăvălie în faţă, curtea era mare, 1500 – 2000 de metri, un grajd. Casa avea trei camere, un hol de trecere şi era pe pivniţă. Şi mai era o casuţă mica mai în spate, acolo puneau fasolea, tărâţele, un fel de cămară.
C : Pământ aţi avut
Z : 20 de hectare.
C : Deci aţi fost împropietăriţi, aveaţi acte pe ele ?
Z ; Sigur ca da. Aici, la Başchioi, a deschis tata o prăvălie mixtă. Prăvălia avea mercerie, textile şi multe unelte agicole. Era mare prăvălia, foarte mare.
C : Ce fel de textile ?
Z : Bumbac, mătase, catifea. Mi-aduc aminte că erau şi două comune de italieni, femeile purtau încă portul tradiţional. Rochii lungi şi basmale cu franjuri negre. Tot întrebau de basmale, tata s-a interesat unde să le găsescă, numai la Bacău le-a găsit. A câştigat în anul ăla foarte bine. S-au vândut basmalele ca pâinea caldă.
C : Cine se ocupa de prăvălie ?
Z : Iarna mama îşi punea războiul în prăvălie şi ţesea, când venea vreun client se scula. Iar vara, după ce venea de la câmp, ţineau deschis până la zece seara. Tata aducea marfa şi ea vindea.
C : Papu cu ce se ocupa?
Z : Cu agricultura şi de comerţ.
C : Şi papu aushlu ?
Z : Cu oile, avea un cioban şi peste 200 de oi. C : Păi voi aţi venit cu tot cu oi ?
Z : Nu ţi-am spus, toţi fraţii, pe bacul ălă au pus nu ştiu câte mii de oi. Au venit cu oi cu cai…. Caii i-a luat armata şi atunci au cumpărat boi. Cu boii se duceau la câmp. După război l-au chemat pe tata să-i dea caii înapoi, iau dat nişte cai care nu ştiau să meargă la căruţă, erau numai de călărie şi bătrâni. I-a vândut la ţigani şi a luat alţii.
C : Îmi spuneai la un moment dat că au fost complicaţii cu Papu, cu politica…
Z : După alegerile din ’46, comuniştii au furat voturile şi au ieşit ei câştigători. Şi aştia care erau cu țărăniştii ce-au zis, să-i aştepte şi să-i împuşte când trec Dunărea să se ducă la Tulcea. Acuma cum să-ţi spun, ia dă-mi un creion şi o hârtie : De aicea drumul se duce la Brăila, şoseaua venea aşa… şi aicea în Başchioi se întorcea spre Tulcea. Aicea era un pod. Ei ce-au făcut, s-au strâns toţi, aveau arme toţi, şi s-au pus sub pod. I-au aşteptat sub pod. Au început să tragă, da’ trăgeau, nu jucărie.. .
C : În comunişti ? Păi ăia cu ce veneau, cu maşini ? Z : Da cu maşina, au oprit maşina şi trăgeau în ei.
C : I-au şi omorât ?
Z : Nu ştiu. După aceea au plecat, au reuşit să scape, s-au dus la Tulcea şi aşa s-a făcut că au ajuns la putere comuniştii.
C : Bun, acuma ei deja se aşteptau să fie pe listele negre. Z : Da, dar nu se ştia care au fost ăia care au tras.
C : Deci trebuia să se facă cercetări ca să vadă cine au fost.
Z : Paplu cu Culuslu, îl ştii pe Coli alu Culushu (Culuş) ? …Vini la Paplu shi dzăsi : Vasili, ia tufekea shi s’neamu la fciori ca nu-i lucru bunu. Sh’luara tâmbarea shi tufeklili dauă shi s’dusiră peste apa Taisa. A venit la bunicul şi i-a zis : « Vasile, ia puşca să mergem la feciori, că nu e în regulă. Îşi luară haina şi puştile, amândouă, şi se duseră peste râul Taisa.
Era un teren unde se împărţeau loturi pentru grădini şi erau fântâni adânci. C : Puţuri…
Z : Puţuri, le-au aruncat în puţuri şi s-au întors acasă. Apoi, când s-au dus tata cu mama la Tulcea la doctorul Papahagi, el i-a spus : Dacă nu pleci de aici, soţia ta o să moară, e grav bolnavă. Avea dublă pneumonie. Du-te unde e o climă mai blândă, mai cald, în Banat, unde poţi. Şi era atunci, nu ştiu cum, plecau nemţii şi se coloniza acolo. Am plecat eu, Marinică, tata şi mama.
C : Aţi plecat voi înainte ?
Z : Da, ne-am dus acolo, ni s-a oferit casa, erau şi alţii, lali Coli şi mulţi care au venit în Banat, 43 de familii.
C : Cum aţi venit în Durostor, aşa aţi venit şi în Banat …
Z : Ni s-au dat 4 hectare de pamânt şi 400 m de vie pe familie. Dupa aceea tata s-a dus de şi-a luat caii, căruţa, şi oile, a plecat cu ele cu vaporul…
C : Cât a durat drumul
Z : O săptămână mi se pare.
C : Şi maia moasha şi papu aushlu cum au venit ?
Z : Nu, pe ei i-a luat altă dată, i-a luat în toamnă.
C : Deci a încărcat totul pe vapor, a cărat tot ce se putea căra şi dupa aceea i-a luat şi pe batrâni.
Z : Era mare secetă în Dobrogea, noi aveam pentru mâncare asigurat, dar erau unii care au luat grâu din Banat ca să ducă în Dobrogea.
C : Aşa v-aţi instalat în casele nemţilor. Dar cand v-aţi instalat erau şi ei în casă cu voi ?
Z : Da erau şi ei. Ei aveau o cameră şi un hol şi o bucătărie, iar noi două camere şi o bucătărie. Ne-am împăcat foarte bine cu ei.
C : Pe ei cum îi chema.
Z : Nu stiu, nu-mi aduc aminte deloc.
C : Păcat.
Z : Parcă văd, era un hol în formă de L, acolo aveau masa unde mâncau. Când gătea Maia veneau şi se uitau. Le dădea Maia şi lor.
C : Dar ei cu ce se ocupau.
Z : Cu nimic, dacă nu mai aveau nimic, erau expropiaţi. Mai aveau câte o bucată de grădină. Le-au luat tot.
C : Le-au luat tot ? Z : Tot, tot, tot.
C : Îmi spuneai de Suzana.
Z : Suzana, la fel, numai că era pe strada cealaltă. C : La ea în casă cine intrase ?
Z : Nu ştiu.
C : Alţi armâni ?
Z : Nu, nu ştiu. Atâta ştiu că se întâlnea cu Maia la mijlocul grădinii. Maia se lăuda cu grădina ei, Suzana cu grădina ei.
Suzana avea familie, avea copii ? Z : Nu.
C : Dar îmi spuneai de povestea cu « alai cur alai arip »
Z : A… Hans cu Meri. Hans era cam betiv. Stăteau tot pe strada noastră, vis à vis. La teta ts’alu Teghu Tanti Iana a lui Tegu.
C : Maia ts’alu Teghu cu papu Teghu, Costea Stere, stăteau în casa lui Hans și a lui Meri ?
Z : Da, tzicea lui teta : Ştii ceva, Iana, eu mănânc « alai cur » şi dau lui Hans « alai arip », că a băut toată viaţa lui. Româna nemţoaicei era cam tot atât de aproximativă ca şi aceea a aromâncei.
C : Eu credeam ca Suzana spunea asta….
Z : Suzana se lăuda cu grădina ei, iar Maia cu a ei. Grădina era împarţită în jumătate. Ei au vrut s-o ia toată, dar Maia a lăsat şi pentru Suzana, să aibă şi ea acolo un loc. Erau foarte curate grădinile. Ce am văzut acum când am fost acolo! Dacă ar fi fost germanii ar fi pus ceva, dar cei de acuma le-au lăsat aşa în paragină.
C : Cum era în Tomnatic ?
Z : Foarte bine. Foarte frumos. Curat, liniştit, ne duceam la şcoală, era şcoala mixtă, nu
ţineam cont noi că erau nemţi, că erau bulgari, ….unguri nu aveam decât două familii. Erau bulgari din Dudeştii Noi, acolo erau numai bulgari.
C : Şi altceva?
Z : Eu o singură dată am fost la bal, când am venit în vacanţă, la Cocron. Erau trei cluburi. Cocron, cel mai bine clasat, celelalte două am uitat cum se chemau. Cocron era puţin mai jos de biserică…
C : Mai sus de primărie ?
Z : Nu pe strada cu primăria, pe strada Gării.
C : Deci te duceai la şcoala, unde mi-ai arătat, pe partea cealaltă a drumului.
Z : Am făcut şapte clase acolo, după aceea m-am dus la Timişoara la Liceul Sanitar.
C : În ce clasă de liceu erai ?
Z : În anul I de liceu.
C : Atunci s-a întâmplat cu deportarea ? Z : Da, atunci, în anul ăla.
C : În Tomnatic erau trei cluburi, când se ţineau ele? Z : Duminica seara, numai duminica seara.
C : La cluburi mergeaţi numai voi tineterul sau şi adulţii ?
Z : Şi adulţii că aveau şi sală de jocuri, biliard, cărţi, domino. C : Tu cu cine te duceai la bal ?
Z : Cu mama şi tata. Tata juca … Şi mama stătea pe bancă la discuţii cu bătrânii şi celelalte mame.
C : Îmi spuneai de biserica catolică…
Z : Când ieşeam de la şcoală mă duceam la biserică să ascult orga. Erau zile când stăteam mai mult, iar când ajungeam acasă mi vârghia Maia : « Iara erai la nemtsă ». Papu dzătsea :
« Lasă more ca suntu shi eli crishtinji ». « Tsi crishtinji că’shi facu crutsea altă soie » (mă certa bunica / Iari la nemţi ! Bunicul zicea : « Lasă dragă că sunt şi ei creştini. » « Care creştini că-şi fac crucea altfel. »
C : Dar biserica ortodoxă ?
Z : Biserica noastră era într-o casă veche, părăsită, mică, tot pe strada Gării, dar în partea cealaltă. Acum am văzut că s-a ridicat o biserică nouă.
C : Papu aushlu cu ce se ocupa?
Z : Cu agricultura şi cu oile. Cu via, făcea vin şi îl vindea. Când au plecat, a rămas un butoi de 200 de litri de vin. L-a desfăcut de ciudă şi l-a golit.
C : Câte hectare de pământ ai zis că v-au dat?
Z : 4 hectare tata şi 4 papu. Tati cu mama se ocupau de pământ şi de vie, iar papu cu oile.
C : Deci voi eraţi pe partea asta a străzii, papu Teghu pe cealalta parte, dar unde era papu Cola al Costea ?
Z : Vizavi de primărie, unde acuma e o casuţă mică. Acolo era odată o casă mare, foarte mare, cu porţi până sus.
C : Deci acolo stătea fratele lui maia, tatăl lui teta Popca ? Ce era el, primar în Tomnatic ?
Z : Nu în Tomnatic, în Cociulari a fost primar.
C : Ziceai că nu voiau să intre la colectivă, aveau opinii politice diferite…
Z : Nu, nu voiau să se înscrie la colectivă. Altceva nu ştiam, eram plecată la Timişoara.
C : Cum a pornit toată treaba asta cu deportarea? I-au deportat pentru că erau într-o zonă limitrofă, aproape de graniţă ?
Z : Da, aşa au zis ei că ar fi motivul.
C : Majoritatea nu voiau să se înscrie la colectivă ? Sau mai erau şi din cei care voiau ?
Z : Scrie în cartea asta că o nemţoaică s-a dus, când i-a ridicat, să se înscrie în colectiv. I s-a spus : E prea târziu acuma.
C : Câte familii de aromâni erau în Tomnatic ?
Z : 43 de familii.
C : Erau majoritari, faţă de celelalte minorităţi ?
Z : Nu, nemţii erau 1000 de familii. Mai erau 80 de familii de basarabeni.
C : Cum s-a întâmplat de v-au deportat ? Tu ziceai ca nu erai în sat, de ce ?
Z : Nu ştia nimeni.
C : Nu ştia nimeni că veţi fi deportaţi, nimeni ?
Z : La 2 noaptea s-a bătut la uşă şi li s-a spus : Actele şi luaţi ce puteţi într-o căruţă pentru o săptămână.
C : Fără nici o altă explicaţie. Papu ce a zis la treaba asta ?
Z : Ce sa zică ? Au venit securistu’ cu mitralieră şi cu doi militari la uşă, mai poţi să zici ceva ? I-au scos la poartă, pe stradă, cu caruţa încărcată. Mi-aduc aminte că şoseaua era lată şi numai când au ieşit afară au putut să vadă cine urma să fie deportat. Nu ştiau dinainte. S-au speriat, au crezut că-i duc în Siberia.
C : Bine şi în cât timp trebuiau să-şi strângă lucrurile ?
Z : În două ore.
C : Voi la cât aţi avut dreptul, la două căruţe ?
Z : Nu, numai una !
C : Pentru toţi ?
Z : Pentru toţi. Numai peste câteva ore a venit şi pentru bunicul. L-a luat şi pe el cu ce a putut să încarce acolo pe fugă.
C : Dar, papu ce a zis, că poate scapă şi vede el ce face, nu ?
Z : Da…
C : Şi ?
Z : Şi… la gară cu căruţele, câte două familii într-un vagon, cu animale, cu copii. C : Da’ voi ce aveaţi ?
Z : Căruţa, caii…
C : Şi oile ?
Z : Le-au lasat acolo, ce era să le facă…Au lăsat tot acolo, tot, tot. C : Cu cine eraţi în vagon ?
Z : Cu teta şi cu lali Teghu şi cu Coli.
C : Deci tu erai la şcoală când se întampla toată povestea asta ?
Z : Da.
C : Cât timp au facut până în Bărăgan ?
Z : O săptămână au făcut.
C : De ce ?
Z : Au luat-o prin Ardeal, prin Moldova şi când au ajuns la Iaşi atunci şi-au dat seama că vor rămâne în ţară, că nu-i duc în Rusia.
C : Cum, i-a plimbat aşa cu trenu’ pînă la Iaşi şi după aia i-au întors în Bărăgan ?
Z : Da, de la Iaşi au coborât spre Bacău, au lăsat în Frumuşiţa, după aceea în Brăila, au lăsat şi în Brăila şi după aceea ne-au adus pe noi la Ţăndărei.
C : La Ţăndărei ?
Z : Da, şi de la Ţăndărei pe jos la Răchitoasa, Giurgeni.
C : Deci pe voi v-au lăsat la Ţăndărei. Dar cum făceaţi voi, ieşeaţi afară ziua…Cum făceaţi ?
Z : Când oprea trenul din gară în gară, la două staţii aveau dreptul să iasă afară puţin.
C : Să-şi facă nevoile ?…
Z : Nevoile şi le faceau acolo în vagon aveau o gaură în vagon…
C : Şi apă ?
Z : Apă îşi luau când coborau.
C : În ce luau ?
Z : În galeţi
C : Şi mâncare ?
Z : Li s-a spus să-şi ia mâncare pentru două săptămâni, în gări îi aşteptau cu lapte pentru copii, cu ceai…
C : Bun, aţi ajuns la destinaţie, la Ţăndărei ?
Z : Au coborat toţi, care nu aveau căruţă luau din satele vecine şi i-au adus pe mirişte. Pe mirişte era câte un ţăruş.
C : Şi?
Z : Te puneau în dreptul ţăruşului. Aici e locul tău, 250 de metri. Îţi faci casă. Dacă nu faceţi casă… la Canal.
C : Pe catastif eraţi trecuţi toţi, cum va împărţeau ?
Z : Erau toţi pe numere. Cutare, la ţărușul, numărul…
C : Numărul cutare era de fapt numărul casei pe care trebuia s-o constuieşti tu?
Z : Da.
C : Când au ajuns ziua, noaptea la Ţăndărei?
Z : Ziua, dimineaţa, până seara au avut timp să ajungă pe mirişte.
C : După ce i-au lăsat acolo, ce au făcut ?
Z : I-au chemat la fermă şi le-au spus că trebuie să muncească pământul.
C : Pământul pe care tocmai îl primiseră ?
Z : Ăla era pentru casă, moşiile erau mari. Aveau de cules.
C : Şi seara ce au făcut, au înnoptat pe pământ aşa ?
Z : Da, pe mirişte.
C : Deci ei au ajuns în iunie. Tu erai la şcoală în timpul ăsta. Cum ai ajuns tu la Răchitoasa ?
Z : A venit teta ts’alu Cola să mă ducă la cancelarie la doamna directoare. Directoarea mi-a spus : ,,Din Tomnatic părinţii trebuie să plece, sunt cu domiciliu obligatoriu.” Eu nu ştiam ce e aia. ,,Or sa fie pe Bărăgan. Spune, unde ai în ţară neamuri ? ˮ În Dobrogea – am spus eu.
,,Unde ? Comuna ? Trenul trece pe acolo ?ˮ Nu – zic. Trece pe la Babadag şi spre Tulcea.
,,Uite, zice, îţi dau bilet până acolo. La Bucureşti cobori şi iei trenul de Tulcea. Întrebi.ˮ Mi-a făcut pachet să am de mâncare şi biletul de tren şi am plecat. Pedagoga m-a dus la trenul de Bucureşti şi am plecat. Când am ajuns la Babadag au dat telefon la Başchioi, au luat legătura cu lali Iancu. L-au chemat la primărie. A venit şi m-a luat. Am stat o vreme la ei, m-am întâlnit cu Tanţa, ea nu ştia nimic. Am zic că vin aşa, în vizită.
C : Câţi ani avea Tanţa?
Z : 8 ani. Am stat la ei până tata a certificat că mai era un copil de recuperat. Le-a spus tata :
,,Nu avea unde să se ducă în Banat, aşa că s-a dus la un văr de- al meu din Dobrogea.ˮ Il
cheamă pe lali Iancu şi-i spune : ,,Uite care e situaţia, dacă nu o duci dumneata o ducem noi din post în post.ˮ Atuncea lali Iancu a pus caii la caruţă şi m-a dus la Răchitoasa.
C : Era departe ?
Z : Nu era chiar aşa departe, de la Vadu Oii până acolo, vreo 100 şi ceva de km.
C : Cât aţi făcut cu căruţa ?
Z : Vreo două ore. Am ajuns la Răchitoasa, apoi m-am dus la poliţie, m-au înregistrat…
C : La cât timp ai ajuns tu acolo după ai noştri?
Z : Păi pe ei i-a ridicat pe 18 iunie, iar eu am ajuns în august.
C : Încă nu era casa făcută ?
Z : Nu era nimic, numai bordeiul.
C : Deci aveaţi un bordei totuşi ?
Z : Da, aveam.
C : Cine dormea în bordei ?
Z : Toţi.
C : Bine, eu te întreb : Vine cineva, te ia, te duce pe câmp, îţi bate un ţăruş în pământ îţi pune un număr pe el şi îţi spune că de acum încolo aici e casa ta. Tu cum reacţionezi la treaba asta ? După ce ai avut casă, terenuri… un rost?
Z : Nu-i uşor, dar trebuie, trebuie să lupţi să supravieţuieşti.
C : Ce au facut ei, papu şi apu aushlu ?
Z : Au săpat bordeiul, dar pământul scos l-au păstrat ca să facă cărămizile. După ce au făcut bordeiul s-au apucat de casă.
C : Cât de mare era bordeiul ?
Z : A, mare, mai mare decât camera asta (30 mp). Pe jos au pus paie, deasupra au pus lemne şi l-au acoperit cu stuf. Și peste stuf aruncau pământ.
C : De ce ?
Z : Să nu-l ia vântul.
C : Voi pe unde intraţi ?
Z : Aveam uşă.
C : Aveaţi trepte bătute şi uşă ?
Z : Uşă din lemn.
C : Lemnul de unde îl luau ?
Z : Erau lizierele de salcâm aproape de noi. Dar pentru case ne-au dat grinzi, aduceau ei lemnul, 2 uşi şi 2 geamuri.
C : Cum lucraţi la casă?
Z : Erau stâlpii puşi şi noi trebuia să batem pământul.
C : Deci au făcut casa din pămânat bătut?
Z : Amestecat cu apă şi cu paie? Paie luate de pe câmp.
C : Deci, după ce terminau ziua de muncă se apucau de lucrat la casă ?
Z : Da. Toată lumea făcea aşa.
C : Când aţi terminat casele ?
C : Cam prin octombrie.
C : Cum se bătea pământul ?
Z : Pământul îl băteam cu picioarele, după aceea îl puneam în nişte lădiţe, iar apoi îl băteam între sâlpii de susţinere, pe rânduri, până se ridicau pereţii. Dupa aceea puneam grinzile, făceam podul şi acopeream cu stuf. Stuful se duceau bărbaţii şi-l tăiau, din baltă.
C : Maia moasha unde lucra ?
Z : Ea se ducea la bumbac. Îl lua şi pe Marinică de-i ţinea sacul. Nu putea să facă norma, că era bătrână, dar cât putea, făcea.
C : Dar maia cu papu, adică parinții tăi ?
Z : Mama se ducea la grădină şi la orezărie, iar bărbaţii legau snopii de orez, ca să-i ducă la treierat la batoză.
C : Tu ce făceai ?
Z : Toţi cei care aveam 7 clase eram obligaţi să facem un curs de trei luni, de formare, de brigadieri. După accea, m-am dus la grădină, am ajuns iarna la grădină şi atunci se făceau răsadniţe. De ardei, gogoşari, roşii…
C : Unde mâncaţi ?
Z : Aveam cantină, făcută de ei.
C : Ce aţi mai făcut la Răchitoasa ?
Z : În 4 ani şi jumătate, am făcut şcoală, dispensar, magazin, cămin cultural şi circă de poliţie. Duminica s-au făcut toate astea.
C : Cămin cultural ? Ce faceaţi la cămin ? Cine cânta ?
Z : Dansam, cântau nemţii, aveau instrumentele cu ei.
C : Cum a fost reîntâlnirea cu Suzana ?
Z : Marinică a văzut-o, era şi ea la bumbac. Îi zice lui maia : « Maie, dzătsi, shtii că shi Suzana easti aua. Cumu s’hibă aua, lăi ». O ia de mână şi o duce la Suzana. Când s-au văzut amândouă, s-au îmbrăţişat, au început să plângă, după aceea se duceau împreună la bumbac.
C : Dar în ce limbă vorbeau ele ?
Z : Una armâneşte, alta nemţeşte, dar se înţelegeau. O limbă a lor.
C : Ce a făcut Suzana, ce s-a ales de ea ?
Z : Nu ştiu ce a făcut, dar am citit în cartea lui Smaranda, când se retrăgeau nemţii au trecut prin Tomnatic au încărcat ce au putut în căruţe şi au plecat la Becicherecul Mare, dincolo în Banatul Sârbesc. Cand au ajuns acolo, nu-i primeau, mâncau doar cartofi şi porumb copţi. Mulţi dintre ei au murit. Nu toţi au ajuns în Germania, pe mulţi i-au dus în Cehia.
C : Dar ea, Suzana, s-a întors în Tomnatic după ce s-a ridicat D.O (domiciliul obligatoriu) ?
Z : Nu știu, cine știe ? Unde era să se ducă ? Poate s-a întors, dar ce să facă acolo ?
C : S-a ridicat D.O. ? Unde v-aţi dus ? Eraţi iar sub cerul liber.
Z : Papu a zis : rămâneţi aici în Bărăgan, nu pot să ne mai ducă nicăieri de aici. Şi aşa s-au oprit la Slobozia.
C : La Slobozia cum era ?
Z : Era târg, era o şosea, erau numai prăvălii şi evrei, boierii care aveau moşiile dimprejur, erau cizmari, croitori şi brutari. Au găsit casa asta pe care scria « De vânzare », dar era la roşu. Era a unui grefier din Călăraşi care urma să se mute la Bucureşti. Şi aşa ne-am mutat în casa pe care o ştiţi şi voi.
